„Acum câțiva ani lucram într-un magazin de haine celebru.
Îmi plăcea ce făceam, primeam reduceri la haine și aveam colegi prietenoși.
Uneori aveam clienți enervanți, dar treceam repede peste asta. Eu veneam la magazin pentru a-mi face treaba bine. Într-o zi, în magazin a intrat o familie frumoasă cu 3 copii.
Mama era supraponderală, purta haine largi care o făceau și mai corpolentă decât era. Era timidă, dar foarte simpatică.
Mi-a cerut ajutorul, mi-a spus că nu își mai cumpărase haine noi de câțiva ani. Voia să probeze jeanși.
Familia o sprijinea și o ajuta să-și recapete încrederea în ea. I-am lăsat pe membrii familiei să aștepte în magazin și am luat-o pe femeie de braț pentru a-i arăta marfa.
Am ales sutiene, tricouri, cămăși, dar și jeanși. Intuisem deja mărimea ei și am ales cu grijă hainele.
Am așteptat-o să se schimbe, dar la un moment dat, m-a strigat din cabină. Am intrat și am văzut-o plângând.
– Nu m-am simțit așa frumoasă de mult timp – mi-a spus.
I-am chemat pe băieții ei și pe soț.
Soțul eu o privea cu uimire și se citea dragostea în ochii lui.
– Ești superbă, mami!
Până la urmă femeia a cumpărat tot ce îi arătasem. Au ieșit din magazin extrem de fericiți.”
Sursa ombun.net
