Mă gândisem că n-aveam nimic de pierdut. Comisionul era destul de gras, zece la sută, asta însemna cinci sute de dolari încasați într-o lună, fără să mișc un deget, ba mă mai aflam și în preajma Sorinei, de fapt, mă căsătoream cu ea. Asta era afacerea:
— Ai mei au un fix, îmi spusese Sorina. Vor să mă mărit. Or, eu n-am chef de așa ceva. Nu mă interesează aspectul acesta. Nu știu de ce, așa, pur și simplu. N-am avut niciun prieten în sensul acela al cuvântului, știi tu care. Sincer, mi s-a părut pierdere de timp.
— Așa… deci. Acum m-am mai liniștit. și eu care credeam că nu-ți plac.
— Vorbesc serios aici, nu mă urmărești? Ai mei însă gândesc altfel. Vor să mă vadă la casa mea, cu bărbat, tot tacâmul. I-aș trimite la plimbare, dar nu-mi dau bani să-mi deschid un cabinet decât dacă mă căsătoresc.
— Păi și? Ce mai stai?
— Iar nu ești serios. Ai mei au o moștenire, de la o mătușă plecată în America. Le-a lăsat cincizeci de mii de parai. Ei, suma asta o primesc eu dacă îmi iau un bărbat, înțelegi? și cum n-am timp de asemenea prostii și mă mai și grăbesc, îți propun ție o afacere: îți dau zece la sută din sumă, dar cu condiția să ne căsătorim de formă. Eu îmi fac cabinetul, tu-ți iei banii, după câteva luni ne despărțim pe motiv că nu ne-am potrivit și, salutare, fiecare-și vede de treabă!
Asta fusese afacerea pe care mi-o propusese și pe care o acceptasem, după o noapte de reflecție. A doua zi, îmbrăcat într-un costum elegant pe care-l port numai la ocazii, am bătut la ușa Sorinei, care mi-a deschis toată numai un zâmbet. M-a sărutat și, cum rămăsesem în prag, mi-a zis:
— Hai, că nu te mănâncă ai mei, sunt oameni, nu te teme!
Ne-am comportat ca doi îndrăgostiți și pot să spun că ne-am jucat rolul destul de bine pentru doi actori amatori. Așa că am reușit să-i păcălim pe părinții ei, care erau foarte fericiți că fiica lor intră în rândul lumii.
— Dacă ai știi cât de mult mi-am dorit ca Sorina să-și găsească un bărbat și să fie la casa ei! mi-a zis tatăl ei când ne beam cafeaua pe verandă. Mi-a povestit că ați fost colegi în liceu, așa că probabil vă cunoașteți destul de bine. A fost mai ciudată, a interesat-o mai mult cartea, nu voia să iasă din casă… Dar acum m-am liniștit, pot închide ochii împăcat. 0 singură dorință mai am: să apuc ziua în care o să am un nepoțel. După aia, chiar că nu mai am nicio dorință pe lumea asta.
Ne-am descurcat bine, iar în trei săptămâni ne mutam împreună, în apartamentul meu. Așa cum cerea tradiția, am trecut-o pragul casei pe proaspăta doamnă Vasilescu. Mă gândeam, după gesturile ei tandre din timpul nunții, că o să am parte de o adevărată noapte de dragoste, chiar dacă-mi mai răsunau în minte condițiile mariajului nostru. Numai că ea mi le-a reamintit pe un ton destul de aspru.
— Afacerea e afacere, distracția e distracție! Sau ai uitat?
Redevenise Sorina pe care o știam dintotdeauna.
— Bun, gata, am înțeles!
I-am făcut patul în altă cameră, dar mărturisesc că am adormit destul de greu în acea noapte. 0 știam dincolo, atât de aproape de mine. 0 doream, dar nu puteam da buzna peste ea, trebuia să-mi înfrânez sentimentele și dorințele.
Viața noastră în comun se desfășura normal pentru ochii lumii. Sorina era afectuoasă, drăgăstoasă de față cu părinții ei, dar redevenea de gheață când rămâneam singuri, deși discutam despre orice și eram foarte deschiși unul cu celălalt. La vreo săptămână, iarăși am între-bat-o:
— Sorina, tu ce crezi, m-ai putea iubi? Adică te-ai gândit vreodată ca jocul acesta să devină serios? Să fim cu adevărat soț și soție? Să ne iubim?
Mi-a aruncat o privire tăioasă.
— îți depășești atribuțiile. S-ar putea să rămâi fără acei zece la sută, cum am convenit.
— Și dacă aș renunța la ei pentru o noapte de dragoste?
— Mai bine vezi-ți interesul tău! Ai atâtea fete frumoase în jur, le poți cumpăra cu o sută de dolari, de ce să dai cu piciorul la atâția bani?
— Nu, vorbesc serios! Uite, renunț la partea mea dacă-mi acorzi o noapte.
— Da, da, sigur că da, a zis ea și a trecut în camera ei. Noapte bună!
Ceva era sigur: nu mă lua în serios. Uneori mă gândeam că e doar o afacere, așa cum spusese, trebuia să-mi văd de treabă încă două, trei luni, după care-mi luam banii. Dar alteori mă gândeam că eram sub același acoperiș cu femeia pe care o iubeam și că, de fapt, ea putea fi șansa vieții mele. Trebuia s-o cuceresc, să mă iubească așa cum o iubeam eu!
N-am mai făcut nicio aluzie la noi doi din acea seară și m-am comportat așa cum a vrut ea. Ca un frate. Mi-a fost foarte greu, mai ales când auzeam apa curgând, în baie, când mi-o imaginam goală, intrând în cadă…
