Astăzi, în avionul în care zburam, un băiețel de 8 ani din neatenție a vărsat paharul cu ceai fierbinte peste el.
Copilul striga atât de tare, încât oamenii s-au repezit să vadă ce s-a întâmplat. Au venit şi însoțitoarele de bord, toţi se întrebau cu ce pot ajuta. Iar băiețelul tot striga şi striga: “Tati, te rog, nu mă bate!”
Copilul care suferea din cauza arsurilor, se temea, știa că tata îl va bate doar pentru că a fost neatent. În vocea lui era atât de multă disperare şi atât de multă frică, încât eu, mamă a patru copii, am izbucnit în lacrimi din cauza neputinței de a influența cumva situația. Nu am
văzut în viaţa mea ceva mai emoționant, decât acest băiețel cu picioarele goale pline de pete roșii, care o urma pe însoțitoarea de bord. Şi nimic mai dezgustător decât tatăl lui impozant cu părul creț şi ochelari cu ramă de aur, care striga în gura mare: “Doar ţi-am spus să fii atent!” Dragi
părinti, vă rog, nu vă bateți copiii. Niciodată. Nu-i bateți dacă au făcut ceva rău, nu-i bateți dacă v-au mințit sau dacă nu au dorit să mănânce terciul. Nu-i bateți dacă au venit cu o notă rea, sau nu vor să înțeleagă, cum vi se pare vouă, intenționat matematica. Și mai ales, nu-i bateți pentru stângăcia copilărească.
Copiii – sunt iubire. Fiecare copil, chiar şi cel mai dificil, cu cel mai dificil caracter – este iubire.
Vă rog, găsiți forțe în interior pentru a le explica, răbdare pentru a-i aştepta, sensibilitate pentru a-i compătimi. Găsiți puterea să fiţi oameni nu cârpe, apărători nu tirani, interlocutori nu adversari.
