Peste cateva zile, mama m-a obligat sa ma prezint la un interviu, la o alta firma, unde isi facuse relatii, ea stie cum si cand. Eram furioasa pe mine ca nu sunt in stare sa ies din vorba mamei, desi aveam 25 de ani, dar stiam in acelasi timp ca-mi vrea binele si ca e mult mai ancorata in realitate decat mine. Mama ramasese orfana de mica, crescuse printre straini si voia ca eu sa nu fiu obli-gata sa ma lupt cu greutatile, cum facuse ea.
M-am prezentat, asadar, la interviu si am fost acceptata. A doua zi mi-am depus cererea de demisie la firma. Pavel era plecat, una dintre putinele deplasari in care nu-l insoteam, asa ca adjuncta lui a fost bucuroasa sa-mi semneze demisia, desi stia ca el ii va face scandal cand se va intoarce.
Monica, adjuncta lui Pavel, spera de multa vreme sa intre in viata lui, dar cu mine acolo nu avea nicio sansa. M-a lasat sa plec fara preaviz, asa ca, peste cateva zile, eram la noul meu loc de munca. Cand s-a intors Pavel, a venit direct la mine de la aeroport.
— De ce ai facut asta? Ce ai vrut sa-mi demonstrezi? Ca nu pot trai fara tine? Ai castigat! Ai dreptate! Vrei sa fii sotia mea? imi propusesem sa nu ma mai casatoresc niciodata, tu ai sa fii ultima femeie din viata mea. Esti multumita acum?
Mama a fost foarte multumita, fireste. Ne-am casatorit si am avut o ceremonie discreta, cu cativa prieteni apropiati ai lui Pavel. Pavel m-a intrebat daca imi doresc sa port rochie de mireasa, dar, sfatuita de mama, i-am spus ca prefer sa fiu a lui si atat. Pe Pavel l-a impresionat foarte mult gestul meu. La cateva zile dupa ce ne-am casatorit,
Pavel si-a redactat noul testament prin care imi lasa mie totul. Mama si-a gasit, in sfarsit, linistea. L-am intrebat pe Pavel, indemnata de ea, daca nu-si doreste copii, iar el mi-a spus ca nimic nu l-ar face mai fericit decat un copil, dar ca, din pacate, nu poate. Ne-am dus la tot felul de medici in strainatate, dar concluzia a fost aceeasi, Pavel nu poate procrea. Ni s-a sugerat inseminarea, dar lui nu i-a suras ideea.
— Sunt sigura ca, daca ii pui un copil in brate, il va creste. Pune-te pe treaba! mi-a sugerat mama.
— Mama, te-am ascultat de fiecare data, asta chiar nu pot sa fac!
— Nu face pe nebuna! stii bine ca, daca ati avea un mostenitor, lucrurile ar fi mult mai simple. Tu crezi ca tot ce zboara se mananca. Eu stiu cel mai bine ce inseamna sa mananci paine uscata aruncata de altii.
in perioada aceea, am avut probleme cu dantura si ma duceam la medicul stomatolog al lui Pavel, un barbat de 35-40 de ani, extrem de sensibil la frumos, ca si Pavel. E foarte adevarat ca Ioan, fiul unui bun prieten al lui Pavel, n-ar fi indraznit sa-mi faca avansuri.
Mama s-a tratat si ea de vreo doua ori la el si mi-a sugerat ca ar fi tocmai bun sa fie tata. Pana la urma, nu mi-a fost prea greu sa-l conving pe Ioan. Am ramas imediat insarcinata. Mama m-a sfatuit sa nu-i spun nimic lui Ioan, iar pe Pavel sa-l anunt cand va fi prea tarziu pentru un avort.
— Am crezut ca sunt niste tulburari hormonale, abia saptamana trecuta m-am dus la medic, sunt insarcinata!
Pavel s-a luminat la fata si m-a luat in brate. A fost foarte atent cu mine pe toata durata sarcinii si abia astepta sa fie tata. Cand ne-am casatorit, m-am mutat in casa lui, iar mama s-a instalat in apartamentul meu. Cu doua luni inainte sa nasc, Pavel s-a ocupat de amenajarea camerei copilului, desi n-a vrut sa stie dinainte daca va fi fata sau baiat.
Am nascut un baietel, Pavel si-a dorit sa-l cheme David, ca pe bunicul lui patern. Botezul a fost la fel de discret ca nunta. Printre invitati l-am vazut si pe Ioan cu familia lui. Mi-am dat seama ca Pavel stie ceva. Cand David a implinit 1 an, Pavel a implinit 65.
— Stiu ca sunt batran pentru tine. Voi face tot posibilul sa nu devin un batran ciufut si nesuferit. stiai la ce te inhami cand te-ai maritat cu mine. stiu ca maica-ta te-a sfatuit sa faci toate astea. Nu sunt orb si nici surd. stiu insa ca tii la mine. stiu si ca David e al lui Ioan.
Exista un act legalizat in care el isi recunoaste paternitatea, dar renunta la drepturile parintesti. il voi creste pe David ca pe copilul meu. Ca sa ma asigur insa ca nu ma vei parasi, pentru ca intr-adevar nu mai pot trai fara tine, mi-am schimbat testamentul. iti las totul tie cu o singura conditie: sa nu divortezi niciodata. Iar daca vei face asta si te vei casatori, vei pierde tot. si eu am nevoie de garantii, nu doar mama ta!
